lectura de 
Pe măsură ce ne întoarcem încet la un fel de nou normal și explorăm opțiuni de lucru hibride, întâlnirile online de mărire a productivității, zile de lucru de acasă și lucrul în echipe într-un setup virtual rămân realitatea noastră.
Gestionarea unei organizații aflată în proces de învățare, a energiei și eficacității echipei nu a fost niciodată mai complicată ca în această eră aproape-post-pandemică. Trebuie să învățăm noi modalități de a rămâne productivi din nou, chiar dacă acestea ne fac să ieșim din zonele noastre de confort deocamdată.
Non-acțiunea (non-doing) nu sună exact ca o vrajă de productivitate, dar poate deveni. Ideea nu este deloc nouă, dar ar putea fi momentul renașterii ei.
De unde vine conceptul și ce înseamnă?
Este o idee veche care a rezistat cu siguranță de-a lungul timpului; prima apariție a fost în scrierile marelui filosof chinez Lao Tzu în urmă cu peste 2000 de ani. Și, deși „wu wei” înseamnă literalmente „neînfăptuire” sau „ne-acțiune”, este orice altceva, dar nu o formă de pasivitate.
Gândiți-vă la omisiune ca la o acțiune fără efort: obținerea celui mai bun rezultat posibil, făcând cel mai puțin posibil.
De ce este relevantă astăzi?
De ce să preluăm acest concept într-o epocă de schimbare constantă, concurență și presiune spre performanță?
Pentru început, pentru că este timpul ca liderii să își reinventeze stilurile de management.
În epoca de aur a societății cunoașterii, managementul autocratic (chiar și stilul părintesc, cu cea mai bună intenție posibilă) este rareori o strategie potrivită. Cele mai de succes companii și echipe nu sunt cele care respectă întotdeauna regulile, ci cele care nu se gândesc de două ori înainte de a le rescrie complet. Și acestea tind să aibă manageri care așteaptă același lucru de la angajații lor.
Într-un joc în care creativitatea este pe primul loc, lidership-ul potrivit nu înseamnă a instrui, a dicta sau a verifica, ci mai mult a întreba, a inspira și a sprijini. Cu alte cuvinte, a nu face.
Iată cele 4 sugestii de omisiuni, dacă vrei să stăpânești arta acțiunii fără efort.
1. Nu încerca să fii atotștiutor
O cultură a companiei bazată pe omisiune este construită pe faptul că nimeni nu deține piatra filosofală. Adică niciun lider sau membru al echipei nu deține adevărul suprem.
De ce este important acest lucru?
În primul rând, pentru că piatra filosofală nu există – și nimeni nu este infailibil.
În al doilea rând, pentru că, dacă ești obsedat de adevăruri unice, vei încuraja o dinamică nesănătoasă a grupului. Indiferent dacă ești într-o întâlnire sau într-o sală de clasă, dacă simți că ai dreptate, imediat vei avea și sentimentul de autoritate. Autoritatea limitează fluxul, creativitatea și inovația.
Atunci când construiești un mediu de sprijin în locul unui mediu dominator, găsirea unei singure soluții corecte sau interpunerea perspectivei tale își va pierde semnificația. Vei prefera să cauți și vei fi interesat să experimentezi, vei risca și vei tace, după caz.
2. Nu eticheta oamenii
Sau regula numărul unu pentru o cultură puternică a feedback-ului: încearcă să nu pui etichete asupra oamenilor, fie că sunt pozitive sau negative.
De exemplu, dacă spui cuiva „Ești deștept!”, nimeni nu va ști ce anume a fost bun în munca sa, nici măcar persoana respectivă. În mod similar, dacă îi spui cuiva că este slab, practic insinuezi că este ceva în neregulă cu persoana sa, ceea ce nu ajută la îmbunătățirea feedbackului constructiv.
De aceea, etichetarea este unul dintre cele mai mari obstacole în calea dezvoltării atât pentru indivizi, cât și pentru o companie în ansamblu.
Nu pune stelele sau talentele pe un piedestal, ci pune în evidență comportamentele valoroase. Asigură-te că acestea se transmit între oameni, sprijinind învățarea, creșterea și motivația la nivelul companiei.
3. Nu da răspunsuri automate
Într-o cultură organizațională a non-acțiunii, angajații apreciază mai mult atenția decât soluțiile.
Deci, dacă cineva are o problemă, ceilalți nu ar trebui să-i spună cum să o rezolve, ci să-l ajute să găsească răspunsul. Chiar dacă acest lucru înseamnă că o sarcină va dura mai mult sau va necesita mai multe încercări.
Cum îl ajută această abordare?
Dacă-i oferi cuiva soluții de-a gata, îi iei un lucru esențial: posibilitatea de a învăța. Dacă vrei ca o persoană să se dezvolte, trebuie să o ajuți la crearea unui mediu de învățare în care trece prin încercări și erori.
Pe de altă parte, le vei spori motivația și cine știe, chiar și tu s-ar putea să înveți ceva nou în acest proces.
4. Nu prelua răspunderea altora
Cu alte cuvinte: „Fără muncă nu există bunăstare”. Zicala sună la fel de adevărată ca oricând: oamenii se pot îmbunătăți numai dacă au responsabilitate, dacă ceea ce fac este semnificativ și are consecințe.
Conducerea autocratică (inclusiv micro-managementul) retrage această putere, întrucât îi oprește pe ceilalți să devină și să rămână responsabili de munca și evoluția lor.
Deci, doar pentru că crezi că îndeplinești o sarcină mai bine sau mai rapid, nu o prelua de la alții.
Dacă un angajat ar dori să schimbe ceva la companie și acest lucru nu încalcă în mod direct interesul acționarilor sau siguranța personală, gândește-te să-i permiți să acționeze. Compania este a lor la fel de mult cât este a ta și trebuie să simtă acest lucru. Încearcă să aloci fiecare proiect celei mai motivate persoane. Implică-te să creezi un sentiment de proprietate și bucură-te de beneficii.
Noi, la Codecool, practicăm în mod activ și consecvent non-doing-ul sau non-acțiunea la cursurile noastre. Facilităm descoperirea prin învățare în loc să oferim toate răspunsurile dinainte. În acest fel, codecoolerii dobândesc cunoștințe mai profunde, își dezvoltă creativitatea, își dezvoltă pasiunea de a învăța mai mult – și se distrează mult mai mult.
Evident, există situații în care opțiunea de a nu face nimic nu este o idee bună. Dacă izbucnește un incendiu, te rog să dai alarma și să nu aștepți acordul echipei privind soluții și oportunități de învățare chiar mai bune.
Ideea este că urgențele nu sunt mereu și nu ar trebui să te comporți ca și cum ar fi. Pentru început, fii atent dacă faci acest lucru și încearcă ceva diferit pentru a obține rezultate mai bune: încearcă să nu faci nimic (non-doing).