Metoda Codecool: 4 valori esențiale pe care le urmăm pentru a oferi cea mai bună educație IT

Valorile unui business sunt importante: ele pot defini o companie și brandul acesteia, contribuie la transmiterea identității acelei firme și aliniază toți angajații în jurul direcțiilor strategice stabilite. Schițate corespunzător, influențează nemijlocit activitățile de bază și dictează modul în care se lucrează zi de zi în acea companie.

La Codecool, de ani de zile ne străduim să respectăm 4 valori simple în activitățile noastre cotidiene:

  1. Curaj– să explorezi lucruri noi și să depășești bariere.
  2. Transparență– să faci schimb de informații și să te exprimi, nu doar atunci când te simți în largul tău.
  3. Calitate– în tot ce facem.
  4. Plăcere– trebuie să-ți și placă ceea ce faci pentru a deveni mai bun.

Dar vorbele rămân vorbe. Poate că sună bine și ne ajută să jalonăm un fel de listă de verificare invizibilă, așa cum fiecare organizație care se respectă ar trebui să aibă o listă de valori esențiale. Dar dacă nu se întâmplă nimic concret dincolo de aceste principii frumoase, ele nu mai reprezintă nimic.

Așadar, partea cea mai problematică legată de valori nu este nici măcar stabilirea lor  – mai ales dacă cel mai bine le stabilești pornind de la ce crezi și ce faci cu adevărat. Marea provocare este să-ți respecți mereu propriile valori. Să le urmezi în diverse situații, vizavi de oricine și în orice moment. Chiar și atunci când ar fi mai rapid, mai ieftin sau mai simplu să nu-ți mai bați capul cu ele.

Ținem seama în permanență de valorile noastre: în timpul proceselor și evenimentelor noastre interne, în relațiile obișnuite dintre noi, în felul în care vorbim între noi și lucrăm zi de zi. Le respectăm și când avem întâlnire cu partenerii noștri de afaceri externi, care le simt pe pielea lor când finalizează cursurile Codecool ținute la companiile lor. Asta se întâmplă pentru că respectăm aceste valori inclusiv când lucrăm cot la cot cu cursanții noștri, în modul în care îi ajutăm să învețe și îi sprijinim să înceapă o viață nouă alegând o carieră cu totul diferită în IT.

Cum ne aplicăm noi mai precis valorile de bază în cazul cursurilor și cum facem ca ele să funcționeze pentru fiecare persoană pe care o influențează?

Hai să vedem.

1. Curaj: Ieșim din zona de confort

E foarte tentant să ai curaj să explorezi lucruri noi și să fii neconvențional, dar și teama de eșec este pe măsură. Așadar, să accepți o nouă provocare vine la pachet cu un risc: dacă dorim să ne urmăm chemarea interioară, nu putem face întotdeauna doar lucruri cunoscute și lipsite de risc.

Nu poți avea inovație sau învățare avansată fără să încerci ceva nou. Ceea ce presupune să ratezi de câteva ori, la început. Avantajul: cu cât ratezi mai devreme, cu atât mai repede și mai ieftin poți repara ce ai greșit.

Prin urmare, noi te încurajăm să înveți făcând și să înveți din greșeli. Apreciem împreună învățăturile fiecărei nereușite. Oferim mereu feedback și învățăm ceva util din eșecurideoarece și ele sunt o parte prețioasă a procesului de perfecționare. Iată un exemplu: „Foarte bine că ai încercat această variantă și că ai aflat că nu merge. Ce ai învățat din asta?”

Pentru a ajunge la inovație și la învățare prin ratare în condiții naturale, suntem orientați către procese, mai mult decât către rezultate. Vrem să creăm un mediu în care cursanții să greșească fără riscuri și să fie sprijiniți, un mediu în care să evolueze cu adevărat, de aceea feedback-ul nostru se axează pe comportament și nu pe trăsături de personalitate.

În primul rând, mentorii noștri (instructorii noștri se numesc „mentori”) cultivă o mentalitate a evoluției. Înseamnă că îi ajutăm pe cursanți să înțeleagă, așadar să creadă cu adevărat în aceste lucruri. Cu o mentalitate a evoluției, oamenii cred că își pot dezvolta abilitățile și competențele prin dedicare și muncă asiduă. Nu datorită talentului. Nu cu noroc, nu cu ajutor divin, nici datorită notelor din liceu ori vreunui scor bun la testul de inteligență de anul trecut. Totul depinde de cât de mult cred ei că sunt în stare să învețe programare. Această perspectivă modelează dragul de a învăța și o anumită reziliență fundamentală pentru a ajunge la realizări deosebite. Pentru asta, noi reformulăm afirmații ce țin de o „mentalitate fixistă”. În loc să spui „Nu sunt bun la probleme de mate”, îți recomandăm: „Poate că încă n-ai reușit să rezolvi această problemă de mate. Dar ai încercat…?”

Învățarea unor lucruri noi poate și intimida. Odată ce avem o mentalitate a evoluției, îndrăznim, în sfârșit, să ieșim din zona noastră de confort, să ne schimbăm și să evoluăm. Când stabilim provocări pentru cursanții noștri, ne concentrăm asupra „zonei de învățare“ sau a Zonei proximei dezvoltări. Zona de învățare se află între zona de confort și cea de panică – niciuna dintre extreme nu favorizează învățarea. În zona de confort nu se află nimic nou, pe când în zona de panică e mult prea mult, însă în zona de învățare există cantitatea potrivită de provocări care trebuie abordate. Zona proximei dezvoltări din cadrul zonei de învățare este aceea în care cursantul ajunge, treptat, de la deprinderea primelor noțiuni fără sprijin (din partea unui mentor sau a colegilor) la învățarea conceptelor mai avansate fără nici un sprijin (sau fără o structură care să-i dea o mână de ajutor).

Luăm toate măsurile ca procesul de învățare să se producă treptat (uneori chiar cu pași extrem de mărunți). Ne punem la încercare permanent pe noi înșine, credințele și modul de lucru. Înaintăm pe cărări bătute, inventăm din nou apa caldă, pricepem cum și de ce funcționează sau nu lucrurile așa, astfel că, de cele mai multe ori, avem impresia că ne vin idei noi, doar că ele sunt banale, iar uneori chiar ne lovesc unele cu adevărat ingenioase. De asemenea, analizăm, ne deschidem mintea, înțelegem cum să abordăm problemele, devenim mai încrezători și învățăm. Evoluăm și ne distrăm de minune în același timp.

Pe lângă toate acestea, facem cu regularitate recapitulări și reamintim materia. Mentorii noștri dau dovadă de curaj inclusiv prin prisma faptului că ascultă orice feedback din partea cursanților și că își recunosc eventualele greșeli – ținem seama de ce putem îmbunătăți și de ce putem schimba cu următoarea ocazie.

 

 

2. Transparență: Împărtășim și exprimăm

Pentru noi, transparența înseamnă mai mult decât corectitudine. Presupune să spunem adevărul întotdeauna și să transmitem cât mai multe informații pentru binele tuturor – inclusiv către cursanți, pe parcursul învățării.

În sprijinul comunicării transparente, an instituit, în primul rând, siguranța psihologică, un climat favorabil încrederii reciproce și dezvoltării. Într-o echipă cu un grad ridicat de siguranță psihologică, colegii au curaj să-și asume riscuri în prezența coechipierilor. Au încredere că nimeni din echipă nu va pune într-o situație jenantă, nici nu va pedepsi pe nimeni care își recunoaște o greșeală, care întreabă sau propune o idee nouă.

În acest sens:

  • ne străduim să ne recunoaștem propriile tensiuni și să observăm tensiune dintre ceilalți, care ne distrag atenția de la ceea ce facem sau de la a ne simți în largul nostru,
  • exprimăm tensiunile astfel încât să nu-i rănim pe ceilalți,
  • punem în context sau într-un cadru mai amplu o decizie sau un comportament pentru a consolida nivelul de implicare și de încredere,
  • organizăm evenimente (de împărtășire a opiniilor/socializare) în afara activităților noastre zilnice pentru a face ridica anumite probleme sau a face informări deschise referitor la ce s-a petrecut în diverse situații.

Practic, comunicând transparent dăm exemplu pentru a-i încuraja și pe ceilalți să comunice transparent.

Putem recurge la acest principiu în următoarele situații:

  1. Furnizăm informații în premieră despre formări, ateliereNu-i privăm pe cursanții noștri de nicio informație utilă. Le spunem tuturor ce se va întâmpla, când și cum.
  2. Lămurim reguli, atribuții și așteptări. Ulterior, vom avea tot dreptul să le răspundem „nu” cursanților, dacă vor solicita ceva dincolo de cadrul contractului nostru.
  3. Ne ferim conștient de secrete sau tabuuri.Ce, cum și de ce face mentorul/formatorul ceea ce face? Trebuie să fie clar pentru toată lumea. De exemplu, „De ce facem acest exercițiu?” Le explicăm cursanților contextul – prezentând cu atenție informațiile la momentul oportun, ca sa-i ajute cât mai mult în procesul de învățare.
  4. Ne organizăm activitatea cu regularitate. Stabilim dinainte parcursul pentru ziua respectivă, pentru următoarea oră, următorul exercițiu și chiar pentru întregul curs pentru fiecare participant. Cursanții trebuie să înțeleagă de fiecare dată procesul și rolul care le revine în acesta.
  5. Ne exprimăm sentimentele. În cazul în care mentorul nostru resimte vreo tensiune, o exprimă deschis. Nici mentorul nu este perfect; este și el om, cu propriile sentimente și emoții. Spre exemplu, dacă cursanții sunt neatenți, mentorul spune cum percepe el acea situație, apoi îi roagă să fie mai atenți.

 

3. Calitate: Ne străduim să oferim valoarea autentică

Căutăm să oferim calitate și pricepere în absolut tot ce facem și avem aceleași așteptări de la cursanții și partenerii noștri.

Sporim în mod semnificativ calitatea rezultatelor didactice îmbunătățind eficiența perioadei de învățare prin îndrumarea, sprijinul și motivația oferite de mentorii noștri profesioniști. Spre deosebire de cursanții care învață în propriul ritm, participanții la cursurile cu instructor au șanse mult mai mari să-și finalizeze studiile și să dobândească cunoștințe și abilități practice utile, pe care le pot pune în aplicare ulterior în context profesional. Și atmosfera de la curs este mult mai agreabilă.

O modalitate prin care mentorii Codecool își implică partenerii și cursanții pentru a obține rezultate și mai satisfăcătoare este aceea de a-i responsabiliza. Pentru început, vom defini împreună calitatea și cum anume o putem obține.

Urmăm principiile subsidiarității – poate sună complicat, dar înseamnă doar că abordăm problemele la cel mai mărunt nivel la care sunt disponibile informații care ne ajut să le rezolvăm. Cu alte cuvinte, dacă deja există o soluție la o anumită problemă, obținută din experiența de proiect anterioară a cursanților, atunci mentorul îi va încuraja să găsească soluția singuri și nu le-o va oferi pe tavă.

Orientarea către soluție este o tehnică inspirată din Scurta terapie orientată către soluție. Necesită gândire orientată spre viitor și o cunoaștere aprofundată a resurselor, pornind de la ideea că „soluției nu-i pasă de problemă”. În loc să analizăm problema, analizăm împreună rezultatul dorit, cu resursele existente și obținem modalități de atingere a obiectivului „de sus în jos”, parcurgând traseul invers față de starea dorită a rezultatului final.

Metodologia agile este, evident, cel mai bun complex de instrumente care poate fi utilizat în domeniul dezvoltării de software, iar noi o folosim din plin. De fapt, mergem până într-acolo încât ne organizăm desfășurătoarele de curs în funcție de evenimente agile și le oferim cursanților noștri ocazia să-și prezinte proiectele unor „clienți” reali, reprezentați de companiile noastre partenere care ne angajează absolvenții. Aceste prezentări au loc în fiecare vineri, începând din prima săptămână a parcursului lor de învățare.

De asemenea, credem în ședințe și sesiuni de învățare eficiente, orientate spre obiectiv. Respectăm timpul fiecăruia, sosim la timp și ne ținem mereu de program – dar aceasta este doar un aspect a poveștii.

Începem fiecare reuniune cu o rundă de spargere a gheții, în care discutăm despre cum se simte fiecare participant, astfel încât să reușim să prezentăm problemele existente, să le înțelegem și să creăm legăturile necesare ca membrii echipei să fie pe aceeași lungime de undă. Acest ritual poate părea o irosire de timp, dar cele 10 minute pe care le-am obține nu merită să sărim peste această etapă. Oamenii tind să se concentreze și să se implice mult mai activ și mai eficient în urma acestei scurte rutine, iar timpul economisit implicit este de departe mai prețios decât intervalul cât durează exercițiul.

La final avem și o rundă de concluzie, în cadrul căreia exprimăm cum ne simțim atunci și dacă au rămas lucruri nespuse, pentru a ne asigura că am folosit la capacitate maximă timpul petrecut împreună la ședință.

În afară de aceste reuniuni regulate de interes general, organizăm și scurte ședințe de echipă cu participanții la curs, în fiecare dimineață. Cu această ocazie, fiecare dintre noi (inclusiv mentorii) răspunde, ca între prieteni, la o întrebare simplă, aleatorie, generată de un bot (de exemplu, ce emisiune TV te face să râzi de fiecare dată sau care este super-eroul tău preferat și de ce). Nu reacționăm la răspunsuri, doar comunicăm și ascultăm. Scopul exercițiului este să demarăm ziua cu o energie pozitivă și să facem apel în mod conștient la elementul uman din viața noastră profesională, învățând câte ceva zi de zi – și acesta fiind un instrument pentru a clădi așa-numitele teal organisation cu standarde înalte de calitate.

Nu în cele din urmă, activitatea noastră se bazează pe cele 4 principii ale acțiunii prin inactivitate (practic, în cazul nostru, o atitudine de coaching adoptată de mentori):

  1. Nu cunoaștem adevărul suprem: Mentorul/formatorul nu cunoaște adevărul, ci doar transmite cunoștințe din propria experiență. Oricine își poate contesta mentorul sau colegii adresând întrebări deschise și demarând o discuție constructivă.
  2. Nu judecăm: Oferim feedback la obiect despre anumite comportamente și nu etichetăm oamenii. Nu spunem „Ce deștept / isteț / prost / prostuț ești” – a se vedea secțiunea despre „curaj/mentalitate de evoluție” de mai sus.
  3. Nu preluăm atribuțiile altora, mai ales pe ale cursanților: Cei care lucrează din greu învață, practic, făcând. Dacă lucrează intens mentorul/formatorul, înseamnă că el învață mult, nu neapărat cursanții. Este, de exemplu, motivul pentru care mentorul nu are voie să atingă tastatura cursanților. Mai avem un principiu: cursanții trebuie să-și petreacă cea mai mare parte a timpului exersând, comunicând, lucrând la diverse sarcini. Principala atribuție a mentorului/formatorului este să faciliteze învățarea, dar cursantul deține controlul – răspunde de propria învățare pentru a obține cele mai bune rezultate.
  4. Nu oferim soluții: Nu dăm ponturi, nu spunem răspunsurile finale. Procesul de învățare contează mai mult decât răspunsul final. Adoptăm o abordare de coaching – îi sprijinim pe cursanți prin întrebări, îndrumare și motivare.

Unii oameni interpretează intuitiv „inacțiunea” ca ceva pasiv, relaxat sau trândav. Dar dacă nu este necesară acțiunea, atunci a face ceva deja presupune a face prea mult. De fapt, uneori acțiunea poate face mai mult rău decât bine.

Să presupunem că cultivăm o plantă și că i-am creat condițiile potrivite să crească (sol curat, soare și apă). Vine, totuși, un moment când cea mai bună metodă de a ajuta planta să crească este, pur și simplu, să o lăsăm liniștită. Nici mai multă apă, nici soare mai abundent ori mai mult îngrășământ nu ajută; de fapt, excesul sufocă dezvoltarea plantei. Rămânem vigilenți, receptivi la nevoile plantei, dar deocamdată tot ce trebuie este să nu facem nimic.

Facem tot posibilul să nu ne ofilim plantele, ci să le lăsăm să crească și să ajungă la cea mai înaltă calitate a lor.

 

4. Plăcere: Ne asigurăm că toată lumea se simte bine la activitățile noastre

Alegerea cursurilor Codecool reprezintă o alegere de viață atât pentru cursanții, cât și pentru colegii noștri – de aceea punem distracția printre primele priorități. Dacă îți place ceva, ajungi să te pricepi mai bine la acel lucru. Simplu.

Credem cu tărie că munca și învățarea pot și trebuie să fie inclusiv o experiență plăcută, relaxată, chiar una de stare de flux. În plus, noi nu ne încrâncenăm. Ne străduim să ne luăm singuri peste picior cât de mult se poate.

Cursanții noștri învață tehnologii și noi abilități prin teme de proiect ludice, asemănătoare celor din viața reală, dar concepute într-un stil plăcut – departe de manualele anoste și stufoase și de prelegerile în fața clasei.

Experiențele de învățare ludice dau rezultate mult mai bune datorită asocierilor pozitive:

  1. Ne bucurăm toți (inclusiv mentorii) de natura noastră umană. Chiar și aceștia din urmă mai greșesc. Facem haz de necaz împreună.
  2. Ne axăm pe experiența făcută împreună, încercăm cum este să înveți ceva nou. Această aventură, descoperirea în sine poate fi foarte plăcută și o sursă veritabilă de bucurie.
  3. Ne împărtășim mici detalii și lucruri amuzante despre obiectul activității noastre.
  4. Concepem sesiuni maiinteractive și practice și mai puține ședințe și prezentări de tip prelegere. Cursanții vor ține minte în principal „experiența”: momentele când se aflau în mișcare, când vorbeau, exersau, râdeau etc.

 

Cam despre asta este vorba – și nu numai, desigur, însă spațiul unui articol nu ne ajunge să enumerăm toate ingredientele „secrete” ale metodei noastre de învățare și ale stilului nostru.

Știm că fiecare firmă are propriul stil, de aceea și valorile companiei tale trebuie să fie unice – nici mai bune, nici mai rele, doar diferite. Sperăm să te fi inspirat cu această incursiune în valorile Codecool și în modul nostru de a le aplica și că te-am făcut să te gândești la valorile propriei tale organizații.

Ce valori de bază ai la compania ta? Ce faci să le respecți zi de zi?

Ia o mică pauză de reflecție din când în când, gândește-te la ele și găsește moduri și mai inedite de a le pune în aplicare. Va merita timpul alocat.

„Nu ești dezvoltator… nu încă” – growth mindset în acțiune la Codecool

Știm de la conferința TED a lui Carol Dweck din 2014 atitudinea ta față de oameni și față de potențialul acestora chiar poate să le contureze performanța. Cele peste 11 milioane de vizualizări ale conferinței TED susținute de ea și cele aproximativ 20 de milioane de exemplare vândute din cărțile ei arată cât de semnificative au fost și cât de mult i-au inspirat pe ceilalți ideile ei în ultimii ani. 

Să începem cu un scurt memento al subiectului.

La ce se referă conceptul de growth mindset?

Ideea de bază este că poți avea fie o mentalitate rigidă, fie una flexibilă, favorabilă cu privire la potențialul cuiva, iar mentalitatea ta va determina performanța acelei persoane.

Mentalitatea rigidă înseamnă că tu consideri performanța înrădăcinată în talent și obținută prin jocul de circumstanțe independente de persoană, și că nu prea poate fi îmbunătățită. Ai o predeterminare fie să reușești, fie să dai greș în funcție de ce IQ ai, de statutul socio-economic al familiei tale și de gene sau de voia Domnului, la fel ca tot ce ți se întâmplă. O latură a conceptului este că odată ce ajungi să crezi acest lucru, nu faci decât să te limitezi pe tine și performanța ta la nivelul predeterminat de acei factori exteriori. Nu vei ajunge mai departe de atât.

Mentalitatea bazată pe dezvoltare (growth mindset), pe de altă parte, înseamnă că tu crezi că potențialul tău nu se limitează doar la talent și la factorii exteriori, ci depinde în mare măsură de cum îl cultivi. Cealaltă latură a conceptului este că, odată ce ajungi să crezi acest lucru, vei reuși să-ți depășești nivelul de performanță predeterminat de anumiți factori, iar singura limitare va fi cât de multe eforturi depui pentru a-l dezvolta, pe lângă câteva legi ale naturii, desigur.

Psiholog și profesor universitar, Carol Dweck a studiat această teorie timp de 30 de ani. Ea pretinde că funcționează nu doar în cazul copiilor, ci și al adulților, precum angajații de la un loc de muncă.

Însă copiii tind să aibă în mod natural o mentalitate flexibilă legat de propriul lor potențial în cele mai multe privințe, în timp ce adulții sunt de multe ori deja condiționați să aibă o mentalitate rigidă cu privire la capacitatea lor și a altora în cele mai multe privințe. 

Dar de ce este important acest lucru?

Relevanța mentalității bazate pe dezvoltare în universul digital din zilele noastre

Trăim într-o lume care încurajează inovația continuă. Inovație înseamnă să propui ceva nou, ceea ce presupune să pășești pe un teren neexplorat. Deci este normal să mai faci și greșeli pe parcurs. Astfel, eșecurile sunt o modalitate de a te dezvolta – mai puțin din punctul de vedere al celor cu o mentalitate rigidă. Când ai mentalitate rigidă, judeci performanța în sine. Dacă n-ai făcut o „treabă bună” înseamnă că nu ești destul de deștept, de talentat sau că nu ai suficient potențial. Ți-ai atins limitele. Când ai mentalitate flexibilă doar crezi că… încă nu ți-ai atins obiectivul. Vei reuși în cele din urmă dacă te străduiești suficient de mult.

În plus, trăim într-o lume în care deficitul imens de talente informatice încetinește ritmul inovației. Trebuie să accelerăm procesul de digitalizare, dar acest lucru presupune competențe noi, pe care mulți dintre angajații noștri actuali nu le dețin. Și avem tendința să credem că nici ei nu pot. Recunoaștem talentele IT, nativii digitali și tocilarii geniali și subestimăm potențialul celorlalți. Mai degrabă am cumpăra 5 ani de experiență de pe piață decât să investim 1 an în formarea celui mai prețios bun al nostru – angajatul loial. Chiar ajungem să cumpărăm acel an de experiență înainte să ne gândim măcar să-l obținem în cadrul companiei.

Evident, sunt în joc o mulțime de factori în afară de mentalitate și de potențial. Uneori ai nevoie de competențe rapid sau angajatul nu este interesat ori pur și simplu nu ai tu puterea să-i încurajezi dezvoltarea. Așadar, situația nu este zugrăvită mereu în alb și negru, iar mentalitatea flexibilă nu este singurul răspuns corect la toate provocările tale actuale. Dar este unul foarte bun și merită toată atenția noastră. 

Noi, la Codecool, vrem să lăsăm în urmă deficitul de talente informatice și să contribuim la evoluția digitalizării prin conturarea mentalității flexibile, precum și aducând educația mai aproape de piața locurilor de muncă, permițându-le clienților noștri să-și conceapă programa și să-și dezvolte setul de competențe tehnice pentru echipa noastră de formatori profesioniști.

Dar cum facem să funcționeze mentalitatea bazată pe dezvoltare (growth mindset)? Haideți să explorăm!

Cum stimulăm growth mindset-ul?

Mentalitatea bazată pe creștere (growth mindet-ul) a devenit un concept la modă pentru managerii care își arată  competențele, că țin pasul cu vremurile, că ei determină schimbarea și că pun pe primul loc dezvoltarea și motivația angajaților. 

Dar nu este întotdeauna ușor să și faci ceea ce spui. Încă sunt prea multe concedieri, prea puține sectoare și domenii cu rotație mare de personal, prea multe programe pentru talente și așteptări prea fanteziste în anunțurile de angajare. Încă există un zid gros între angajații cu și cei fără orientare tehnică din multe organizații și nici urmă de intenție sau de plan real care să ajute oamenii să depășească acea barieră.

Noi, la Codecool, ne axăm modelul de business pe mentalitatea flexibilă și s-a dovedit un pariu câștigător în ultimii peste 5 ani. Am decis să dărâmăm zidul dintre talentele informatice și cele de altă natură și să ajutăm oamenii fără formare corespunzătoare să devină cele mai bune resurse de juniori pe posturile IT de pe piață. 

Cum reușim acest lucru?

1. Ne concentrăm la început

Pe durata procesului de selecție, în loc să cercetăm studiile anterioare, experiența tehnică sau realizările, aflăm despre obiectivele, motivațiile candidaților noștri și anumite aspecte legate de profilul lor psihologic. Le evaluăm și gândirea logică și competențele de limbă engleză, dar nu și alte competențe tehnice. Studiile noastre de caz din viața reală au dovedit că anumite competențe interpersonale și atitudini indică foarte corect succesul pe care îl vor avea pe viitor cursanții noștri.

2. Cursanții văd de la bun început imaginea de ansamblu 

În loc să credem doar noi în potențialul cursanților noștri, le transmitem și lor ideea care stă la baza abordării noastre. În primele zile le prezentăm teoria mentalității mentalității bazate pe creștere (growth mindset), le împărtășim planul nostru de punere în aplicare a acesteia și subliniem ce atribuții au ei în această strategie. Le spunem că, practic, trebuie să decidă fiecare dacă dorește să devină un talent în programare. Au fost evaluați cu atenție și au trecut testul nostru de încredere, ceea ce înseamnă că, dacă muncesc din greu, le garantăm că vor deveni informaticieni profesioniști, așa cum își doresc să ajungă.

3. Ne angajăm de ambele părți la un nou început

Petrecem cea mai mare parte a timpului – 5 zile pe săptămână timp de un an întreg – împreună cu acești cursanți la cursul de full-stack de lungă durată. Ei sunt cei asupra cărora putem avea cel mai mare impact, de aceea și prevedem în contractul cu ei un fel de garanție de angajare. Suntem atât de convinși că sunt capabili și că vor deveni informaticieni juniori excepționali chiar și fără pregătire de profil anterioară, încât nu vor plăti formarea urmată la școala noastră în cazul în care nu reușim să-i angajăm în 6 luni de la absolvirea cursului. 98% dintre cursanți se angajează, deci nu ne confruntăm cu un risc prea ridicat în acest sens – în parte și datorită growth mindset-ului pe care îl exemplificăm în cazul fiecăruia dintre ei.

4. Lucrează în totalitate în echipă  

Pentru a ne asigura că nu se concentrează exclusiv pe reușitele și eșecurile individuale, îi punem pe cursanți să lucreze în diverse grupuri de proiect pe toată durata cursului. Astfel, le facem cunoscută și modalitatea de lucru agile, îi ajutăm să învețe unii de la ceilalți și să-și dezvolte competențele interpersonale în mod natural. 

5. Încurajăm cultura eșecului

Îi încurajăm explicit pe cursanții noștri să dea greș de cât mai multe ori pentru a reuși în cele din urmă. Astfel, ei învață să abordeze problemele și în alte moduri, să-și dezvolte o atitudine analitică, să înțeleagă că eșecul este inerent, să se obișnuiască să se adune psihologic după aceea și să greșească mai puțin pe viitor, în situații profesionale cu mize importante.

6. Cursanții au obiective dificile, dar posibil de atins 

Sarcinile pe care le primesc cursanții noștri sunt dezvoltate cu atenție, astfel încât să corespundă nivelului real de competențe și de încredere pe durata cursului. Formatorii și colegii sunt alături de ei să-i ajute și li se pun la dispoziție resurse, însă avem grijă să nu le dăm răspunsurile pe tavă. Prin mici izbânzi reușite zi de zi își clădesc competențele, încrederea și experiența în ansamblul ei, dar numai dacă pot învăța de fiecare dată câte ceva din sarcinile propuse.

7. Consideră rezultatele la testări ca pe o imagine surprinsă la un moment dat, nu ca pe o judecată

Evaluarea constantă a progreselor înregistrate îi ajută e cursanții noștri să afle la ce nivel se află într-un anumit proces și la ce mai au de lucru. Încercăm să-i facem să înțeleagă și să nu ia rezultatele de la testări și de la examene ca pe un verdict, ci doar orientativ și să-i determinăm să-și păstreze motivația. 

 

Cum îi influențează acest lucru pe cursanții noștri?

În ciuda selecției atente și tuturor eforturilor depuse de noi în permanență, unii cursanți renunță, totuși, la școala noastră. Este normal deoarece suntem una dintre cele mai dure școli de programare din zonă. Unii oameni pur și simplu își subestimează volumul de muncă, se confruntă cu o situație neprevăzută în viața personală sau se răzgândesc cu privire la viitor. Cu toate acestea, aproape toți cei care rămân alături de noi până la finalul cursului își ating obiectivele și devin juniori excepționali în cele din urmă, pe care noile firme care îi angajează se mândresc să îi aibă. 

Ce îi face atât de excepționali, în afară de gama vastă de competențe atât tehnice, cât și interpersonale? În ce mod îi influențează mentalitatea bazată pe dezvoltare (growth mindset)?

  • Lucrează bine în echipă. Sunt capabili și deciși să-și împărtășească gândurile, atribuțiile și reușitele cu colegii lor. Își asumă provocările comune și sprijină și dezvoltarea celorlalți.
  • Duc lucrurile la bun sfârșit. Înțeleg că sunt capabili să rezolve provocări și acceptă să încerce diverse variante până când reușesc.
  • Devin tot mai competenți. Înțeleg impactul direct pe care îl are munca asiduă asupra propriei evoluții și le place să ridice ștacheta în ceea ce îi privește.  

Lucruri la care nu te-ai aștepta din partea unui junior de nivel mediu și care, de fapt, sunt dificil de dezvoltat de la zero la un loc de muncă.

Deci putem afirma că reușim să facem mentalitatea bazată pe creștere să funcționeze în avantajul nostru, al cursanților și al clienților noștri. Credem în această abordare și am încuraja mai multe companii s-o adopte.

Dar de unde să începi? 

 

Câteva sugestii 

Am recomanda să te gândești de două ori înainte de a-ți lăsa să plece oamenii experimentați și loiali doar pentru că se schimbă atât de des setul de competențe de care are nevoie compania ta. În general, este mai costisitor să angajezi oameni, dacă ținem seama de tot efortul și timpul necesar recrutării și adaptării, precum și de prețul pieței plătit pentru acele competențe și acei ani de experiență. Uneori cea mai bună variantă este să le oferi oamenilor tăi formarea potrivită și să le dai ocazia să evolueze în noile lor funcții având un nou set de competențe și motivație sporită.

Alteori ai nevoie să găsești noi angajați de pe piață, mai ales în situația în care trebuie oricum să dezvolți dimensiunile organizației sau când ai nevoie rapid de competențe noi. Asigură-te că alegi colegi care se pot adapta cu ușurință la cultura firmei tale, pot oferi valoare încă din prima zi și care se vor dezvolta împreună cu tine. Atenție, uneori se întâmplă să găsești toate aceste calități în juniori cu adevărat talentați.

În general, recomandăm să adaptezi o mentalitate flexibilă, orientată spre dezvoltare, cu adevărat potrivită pentru viitor și nu doar la nivel declarativ. Gândește-te la colegii tăi cei noi și la cei existenți ca la cele mai valoroase bunuri ale firmei și oferă-le o șansă reală să se dezvolte, pentru binele lor și pentru succesul permanent al afacerii tale.